Un exemplu din viața de zi cu zi

Să ne închipuim un exemplu inventat. Andrei are 34 de ani și lucrează într-un birou din Cluj. În aceeași săptămână a uitat cheile în ușă, a ratat termenul pentru un raport și a lăsat neterminate trei taburi cu formulare de completat. Seara, pe drumul spre casă, dă peste o postare care spune că „uitucii cronici au, de fapt, ADHD”.

Se recunoaște în câteva rânduri. Își amintește și că în școală auzea des „ești deștept, dar nu stai locului”. Pe de altă parte, de două luni doarme cinci ore pe noapte, de când s-a născut copilul. Rămâne cu o întrebare pe care și-o pun mulți adulți: e ADHD sau doar o perioadă grea?

Ce este ADHD la adulți și cum arată simptomele?

ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) la adulți e aceeași tulburare a neurodezvoltării care începe în copilărie, cu simptome care continuă la vârsta adultă: neatenție, neliniște și impulsivitate, destul de dese și de puternice ca să încurce munca, relațiile sau viața de zi cu zi [1][2]. Neurodezvoltare înseamnă felul în care se formează și se maturizează creierul în copilărie.

Institutul Național de Sănătate Mintală al SUA (NIMH) descrie trei zone de dificultate [1]. Neatenția: greutatea de a fi atent, de a rămâne la o sarcină sau de a te organiza. Hiperactivitatea: mișcarea multă, inclusiv când nu e momentul. Impulsivitatea: întreruperile, intervenția în treburile altora, greutatea de a-ți aștepta rândul. Unii oameni au mai ales neatenție, alții mai ales hiperactivitate și impulsivitate, alții pe toate [1].

La adulți, tabloul se schimbă. Asociația Americană de Psihiatrie (APA) scrie că simptomele pot arăta altfel decât la copii: impulsivitatea și hiperactivitatea pot scădea sau pot deveni o neliniște interioară puternică, iar neatenția poate rămâne [2]. NHS, serviciul public de sănătate britanic, dă exemple de zi cu zi: te distragi ușor, uiți, îți e greu să-ți gestionezi timpul și să termini ce începi, pierzi des obiecte, te simți neliniștit, vorbești mult sau întrerupi, iei decizii repede, fără să cântărești urmările [3].

Lista seamănă cu viața oricui într-o lună aglomerată. Diferența dintre o lună aglomerată și ADHD ține de câteva lucruri care nu se văd dintr-o listă.

Prin ce diferă neatenția de zi cu zi de o tulburare?

NIMH o spune direct: e obișnuit ca oamenii să aibă aceste comportamente din când în când [1]. În ADHD, ele apar des, în mai multe situații și încurcă viața de zi cu zi [1]. Descrierea APA adaugă alte trei repere: simptomele au fost prezente înainte de 12 ani, chiar dacă diagnosticul vine la maturitate; dau probleme în mai mult de un loc, de exemplu și acasă, și la muncă; și țin de cel puțin șase luni [2].

Fiecare reper taie o parte din confuzii. Cineva care uită lucruri doar de când are un nou-născut acasă are o explicație mai la îndemână. Cineva care se pierde doar la un job anume, plictisitor sau haotic, descrie mai mult jobul. Iar cineva căruia neatenția nu-i strică nimic important are o trăsătură, iar o trăsătură e departe de o tulburare (lectura noastră, pe baza [1][2]).

Cât de mult poate încurca tulburarea se vede în datele NIMH: adolescenții și adulții cu ADHD au un risc mai mare de comportamente riscante, de rezultate slabe la muncă și de probleme cu banii [1]. Afectarea, adică urmele concrete în viața omului, e una dintre întrebările centrale ale unei evaluări [2].

Pentru Andrei, din exemplul de la început, întrebările utile ar fi trei, în lectura noastră. Uitarea și amânarea erau acolo și în școală, înainte de copil? Apar și acasă, și la muncă, și cu prietenii? Îi strică ceva important de mai bine de jumătate de an? Răspunsurile la ele îl ajută să vorbească limpede cu un specialist; diagnosticul rămâne treaba evaluării.

O sinteză din 2021 arată cât de mult contează reperul copilăriei [5]. Autorii au adunat 40 de articole din 30 de țări și au calculat două estimări, ajustate pentru vârstă, pentru anul 2020 [5]:

Ce s-a numărat Proporția adulților [5] Pe înțeles
ADHD care a început în copilărie și continuă la maturitate 2,58% cam 1 din 40
Simptome de ADHD acum, indiferent dacă au existat în copilărie 6,76% cam 1 din 15

Diferența e de peste două ori (calculul nostru). Simptomele asemănătoare ADHD sunt mult mai răspândite decât tulburarea care începe în copilărie. Autorii notează și limitele: studiile au folosit criterii și definiții diferite, iar rezultatele variază mult de la un studiu la altul [5].

Cât de des apare și de ce se recunoaște târziu?

Estimările pentru adulți sunt de ordinul câtorva procente. Consensul internațional publicat în 2021 de Federația Mondială pentru ADHD citează o meta-analiză pe 6 studii, cu peste 5.300 de participanți, care a găsit 2,5%, și una mai nouă, pe 20 de studii și peste 26.000 de participanți, care a găsit 2,8% [4]. O meta-analiză e un studiu care pune laolaltă rezultatele mai multor cercetări. APA folosește și ea cifra de 2,5% pentru adulți [2].

Tulburarea se schimbă cu vârsta. Consensul arată că doar cam unul din șase tineri cu ADHD mai îndeplinește toate criteriile la 25 de ani, iar cam jumătate au încă dificultăți care le încurcă viața [4]. Mulți rămân cu neatenția, după ce hiperactivitatea a scăzut [4].

De ce află mulți abia la maturitate? APA citează un studiu din 2024 după care cam 6% dintre adulții din SUA au un diagnostic de ADHD, iar cam jumătate dintre ei l-au primit ca adulți [2]. O explicație ține de felul în care arată simptomele. La băieți apar mai des hiperactivitatea și comportamentele vizibile; la fete apare mai des neatenția: visatul cu ochii deschiși, dezorganizarea, uitarea, care se observă mai greu [2]. NHS scrie că ADHD pare să fie recunoscut mai rar la femei decât la bărbați, în parte din acest motiv [3]. APA precizează că diagnosticul mai frecvent la băieți reflectă felul în care se văd simptomele [2].

Consensul internațional adaugă o nuanță: proporția de oameni cu ADHD n-a crescut în ultimele trei decenii, iar diagnosticele sunt mai frecvente azi pentru că s-au schimbat practicile clinice și administrative [4].

Ce altceva poate semăna cu ADHD?

Aici stă una dintre cele mai importante părți ale unei evaluări. Neatenția și neliniștea sunt simptome cu multe surse posibile. Unele stări pot imita ADHD; altele apar adesea împreună cu el [1][2][3].

Ce poate semăna sau poate apărea împreună cu ADHD Ce spun sursele
Anxietatea poate da simptome asemănătoare și apare des alături de ADHD [2][3][1]
Depresia și alte tulburări ale dispoziției pot imita ADHD și apar adesea împreună cu el [2][3]
Lipsa de somn și problemele de somn apar des alături de ADHD și fac diagnosticul mai greu [1]
Tulburările de învățare, de exemplu dislexia pot semăna și pot exista în paralel [2][3]
Consumul de alcool sau de alte substanțe poate imita ADHD; dependențele apar și ca probleme asociate [2][3]
Problemele tiroidei, traumatismele craniene, efectele unor tratamente cauze medicale de luat în calcul [2]
Autismul, sindromul Tourette pot da simptome asemănătoare [3]

Dacă te-ai recunoscut în rândul despre anxietate, diferența dintre frică, anxietate și panică e explicată pe larg în Frică, anxietate sau panică: ce simt, de fapt?. Gândurile care se rotesc în cerc pot și ele să mănânce din atenție; despre ele găsești mai mult în De ce mă tot gândesc la același lucru și ce fel de gând e?.

Ce înseamnă asta practic, în lectura noastră: o evaluare bună caută și alte explicații. Un rezultat posibil e „ADHD”, altul e „altceva”, iar un al treilea e „ADHD și încă ceva”.

Ce spune un test online?

Chestionarele online circulă mult și dau o senzație de răspuns rapid. Consensul internațional e clar: ADHD poate fi diagnosticat doar de un clinician autorizat, care stă de vorbă cu persoana, cu părintele sau cu cel care are grijă de ea [4]. Scalele de evaluare, testele neuropsihologice și imagistica creierului nu pot pune singure diagnosticul [4]. Făcut așa, spun autorii, diagnosticul de ADHD e bine definit și valid la orice vârstă [4].

Și un medic psihiatru din România, întrebat de Observator despre autodiagnosticarea de pe internet, a spus că ADHD nu se diagnostichează online, pentru că problemele de concentrare și uitarea pot avea și alte cauze, cum ar fi anxietatea, depresia sau lipsa de somn [8].

Tabelul cu cele două estimări arată de ce: un chestionar despre simptomele de acum numără mult mai mulți oameni decât tulburarea care începe în copilărie [5]. Un scor mare la un test online spune, cel mult, că merită o discuție cu un specialist.

Cum arată evaluarea?

Descrierile din SUA și din Marea Britanie seamănă. O evaluare psihiatrică pentru ADHD cuprinde de obicei [2][3]:

  • discuția despre simptomele de acum și despre felul în care îți afectează munca, studiile și relațiile;
  • istoria simptomelor, mai ales dacă au început în copilărie, și cum a mers școala;
  • istoricul medical și psihiatric, istoricul familiei, mediul în care ai crescut;
  • informații de la cineva care te cunoaște bine, cu acordul tău;
  • uneori chestionare completate de tine sau de apropiați, folosite ca informație în plus;
  • trimiterea la alte investigații medicale, când trebuie excluse alte cauze.

Nu există un test de sânge sau o imagine a creierului care să arate ADHD [2]. Unii oameni fac și teste psihologice sau pe calculator, ca parte a evaluării [2]. Andrei, din exemplul de la început, ar vorbi probabil și despre somn, despre școală și despre ce s-a schimbat de când a venit copilul.

Care e drumul spre evaluare în România?

Legea sănătății mintale (Legea 487/2002) prevede că evaluarea sănătății mintale se face prin examinare directă și numai de către medicul psihiatru, în instituții de sănătate mintală acreditate [6]. Medicul psihiatru intervievat de Observator în septembrie 2026 spunea același lucru: diagnosticul ar trebui pus de un psihiatru, după o evaluare clinică complexă [8].

Psihologul clinician are un rol separat. Colegiul Psihologilor din România publică, prin comisia de psihologie clinică și psihoterapie, un ghid despre competențele de evaluare în specialitățile clinice și un model de raport de evaluare clinică, care include psihodiagnosticul [7]. În declarația pentru Observator, evaluarea complexă include și testarea făcută de un psiholog clinician [8].

Pentru detaliile practice, ca biletul de trimitere sau ce se decontează, întreabă medicul de familie sau clinica la care te programezi. Cum verifici atestatul unui psiholog în registrul Colegiului găsești pas cu pas în Am citit tot despre anxietate. De ce nu-mi trece?.

Dacă dificultățile de atenție îți încurcă de mult timp munca, studiile sau relațiile, un medic psihiatru e locul potrivit pentru o evaluare, iar un psiholog clinician atestat poate face partea de evaluare psihologică.

Ce să citești mai departe