Un exemplu din viața de zi cu zi

Să ne închipuim un exemplu inventat. Ioana e profesoară de gimnaziu și e în a treia lună de școală. Seara corectează lucrări la masa din bucătărie, după ce își ajută copilul la teme. Anii trecuți, oboseala de felul ăsta pleca după două săptămâni de vacanță.

Anul acesta observă altceva. Duminică după-amiază o apasă deja gândul la luni. În cancelarie vorbește despre elevi cu o ironie care nu-i seamănă. Pregătește lecțiile la fel de atent, și totuși are senzația că orice ar face, rezultatul e același.

Cu prietenele râde ca înainte, iar plimbările de sâmbătă cu familia îi fac plăcere. Școala a ajuns locul din care pleacă golită.

Care e diferența dintre stres și burnout?

Diferența dintre stres și burnout stă în ce provoacă presiunea și cât timp ține. Stresul e răspunsul la o cauză din afară și poate fi scurt sau repetat [2]. Burnoutul, în definiția OMS, e un sindrom care vine din stresul cronic de la locul de muncă, gestionat fără succes, și se recunoaște după trei lucruri: epuizare, distanță mentală sau cinism față de muncă și eficiență profesională scăzută [1].

Pe scurt, stresul e o reacție la o presiune, la muncă sau oriunde altundeva. Burnoutul descrie ce se poate instala după o presiune de muncă lungă și nerezolvată.

OMS l-a inclus în clasificarea internațională a bolilor, ediția a 11-a (ICD-11), la fenomenele ocupaționale, adică legate de profesie. Organizația precizează că burnoutul nu e clasificat ca afecțiune medicală și că termenul se referă strict la contextul muncii [1]. Pentru alte zone ale vieții, OMS cere să nu fie folosit [1]. Burnoutul apărea și în ediția anterioară, ICD-10, în aceeași categorie, cu o definiție mai scurtă [1].

Ce e stresul și când începe să conteze?

Institutul Național de Sănătate Mintală al SUA (NIMH) definește stresul ca răspunsul fizic sau mental la o cauză din afară. Exemplele lui sunt banale: multe teme, o boală [2]. Cauza, numită factor de stres, poate fi o întâmplare unică și scurtă sau se poate repeta mult timp [2].

NIMH îl deosebește de anxietate. Stresul răspunde, în general, la ceva din afară. Anxietatea e, în general, reacția ta la stres și poate continua și când lipsește o amenințare imediată [2]. Diferența dintre frică, anxietate și panică are un articol separat.

Corpul e pregătit pentru stres în doze mici, scrie Asociația Americană de Psihologie (APA) [5]. Stresul de scurtă durată crește ritmul inimii și încordează mușchii, care se relaxează când presiunea trece. Stresul cronic ține mușchii într-o stare de gardă aproape permanentă și poate contribui la probleme ale inimii și ale vaselor de sânge [5].

Un exemplu imaginar ajută la diferență. O săptămână cu un proiect urgent aduce nopți scurte, cafea multă și încordare; după predare, tensiunea scade. Aceeași presiune, repetată lună de lună, cu termene care se suprapun și fără un moment în care să se termine, e genul de stres cronic din care OMS spune că poate ieși burnoutul [1][2].

La muncă, Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă (EU-OSHA) spune că lucrătorii trec prin stres când cerințele meseriei sunt excesive și depășesc capacitatea lor de a le face față [3]. Riscurile de acest fel, numite psihosociale, vin dintr-o proiectare, organizare și gestionare deficitară a muncii. Exemplele agenției: volumul excesiv, cerințele contradictorii, rolul neclar și lipsa de implicare în deciziile care îl privesc pe lucrător [3].

Cât de răspândit e? Un sondaj al EU-OSHA din 2022 arată că 27% dintre lucrători, adică cam unul din patru, spun că trec prin stres, anxietate sau depresie cauzate sau agravate de muncă [3]. Cifra vine din ce declară oamenii despre ei înșiși.

Care sunt cele trei dimensiuni ale burnoutului?

Christina Maslach și Michael Leiter, într-o sinteză publicată în 2016 în revista World Psychiatry, îl descriu ca pe un sindrom psihologic. El apare ca răspuns prelungit la factori de stres cronici din relațiile de la locul de muncă [4]. Modelul lor are trei dimensiuni, aceleași pe care le-a preluat OMS [1][4].

Epuizarea. E senzația că ți s-a terminat energia [1]. Un exemplu imaginar: o asistentă care, după un șir de ture, ajunge acasă și nu mai are putere nici să răspundă la telefon.

Cinismul. OMS îl numește distanță mentală față de muncă sau negativism [1]. În studiile mai vechi apărea ca „depersonalizare” [4]. În exemplul Ioanei, e ironia nouă din cancelarie.

Ineficiența. E senzația că nu mai realizezi nimic și că ce faci nu mai are efect [4]. Un programator, să zicem, care livrează la termen și simte totuși că munca lui nu duce nicăieri.

Maslach a spus, într-un interviu pentru revista APA din 2022, că profesorii și lucrătorii din sănătate au avut dintotdeauna rate mai mari de burnout [6]. Același număr cita un sondaj APA din 2021 pe 1.501 angajați din SUA: 79% trecuseră prin stres legat de muncă în luna dinaintea sondajului [6].

Oboseala celor care au grijă de alții are și ea un nume circulat în aceste profesii, „oboseala de compasiune”; definițiile ei variază, așa cum arată articolul despre empatie.

Vine de la om sau de la locul de muncă?

Modelul lui Maslach și Leiter așază trăirea individuală a stresului într-un context social [4]. Autorii leagă burnoutul de șase zone ale vieții profesionale: volumul de muncă, controlul asupra ei, recompensa, comunitatea de la muncă, echitatea și valorile [4].

Concluzia lor e că burnoutul ar trebui privit ca o trăsătură a grupurilor de lucru, dincolo de un sindrom individual [4]. Ei observă și un dezechilibru: intervențiile s-au concentrat mai ales pe strategii pentru fiecare om, deși cercetarea arată cauze care țin de situație [4]. EU-OSHA amintește că angajatorii au obligația legală să evalueze riscurile de la locul de muncă [3].

În lectura noastră, zona valorilor e cea mai greu de văzut din afară. Când ce contează pentru tine și ce cere jobul se despart, energia scade și dacă volumul de muncă e rezonabil. Felul în care valorile susțin efortul e descris în articolul despre motivație.

Dacă punem exemplul inventat al Ioanei lângă cele șase zone, piesele se văd ușor. Volumul: lucrările corectate seara. Controlul: programa și inspecțiile, pe care le decide altcineva. Recompensa și comunitatea: o cancelarie obosită, în care aprecierea circulă rar. Interpretarea e a redacției și ține doar de exemplu; la un om real, piesele se amestecă mai greu de despărțit.

Burnout sau depresie?

Aici cele trei stări se amestecă cel mai des. Maslach și Leiter spun că burnoutul e legat de muncă și de situație, iar depresia e mai generală și apare în toate contextele [4].

OMS descrie depresia prin starea depresivă, adică tristețe, iritabilitate sau gol, ori prin pierderea plăcerii și a interesului pentru activități. Simptomele țin cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, cel puțin două săptămâni [9]. Diferența dintre o tristețe obișnuită și depresie are un articol separat.

Ce arată studiile despre legătura dintre ele? O meta-analiză din 2019, adică o analiză care adună rezultatele mai multor studii, a reunit 69 de studii cu 84.169 de participanți. A găsit între burnout și depresie o corelație de 0,52 [7]. Tradus: unde burnoutul e mai mare, și simptomele depresive tind să fie mai multe, într-o măsură moderată. Legătura a ieșit mai slabă în studiile de calitate mai bună și în cele care au folosit chestionarul creat de Maslach pentru burnout [7]. Pentru burnout și anxietate, corelația a fost 0,46, din 36 de studii cu 40.751 de participanți [7]. Autorii au conchis că burnoutul și depresia sunt, cel mai probabil, două construcții diferite, legate între ele [7].

O sinteză din 2015 a ajuns la o concluzie mai prudentă. Pe baza a 92 de studii, autorii au scris că distincția dintre burnout și depresie e fragilă conceptual și că dovezile pentru ea au fost inconsecvente [8]. Una dintre piedici e lipsa unor criterii de diagnostic acceptate de toți pentru burnout [8].

Rezultatele variază și cu aceleași instrumente. Maslach și Leiter amintesc un studiu în care corelația dintre burnout și depresie a urcat la 0,77, după cercetări anterioare cu aceleași chestionare care găsiseră valori între 0,51 și 0,54 [4]. Cifra mare o pun, în bună parte, pe seama întrebărilor despre oboseală, comune celor două chestionare [4]. În lectura noastră, cifra exactă depinde mult de oamenii studiați și de felul în care e măsurată fiecare stare.

Aici dovezile se opresc. Corelațiile arată că cele două stări apar împreună; ele lasă deschisă întrebarea care o produce pe care. În lectura noastră, contextul rămâne indiciul cel mai la îndemână: Ioana din exemplu se simte golită la școală și vie în rest. Când greutatea te urmează și acasă, în weekend și în lucrurile care îți plăceau, tabloul seamănă mai mult cu ce descrie OMS la depresie [4][9].

Stres, burnout, depresie: față în față

Criteriu Stres Burnout Depresie
Ce este răspunsul fizic sau mental la o cauză din afară [2] sindrom din stresul cronic de la muncă, gestionat fără succes; fenomen ocupațional [1] tulburare a dispoziției, diferită de schimbările obișnuite de stare [9]
Unde se vede acolo unde e presiunea [2] la muncă; OMS îl folosește doar pentru contextul profesional [1] în toate zonele vieții [4][9]
Cum arată încordare, ritm cardiac crescut, griji [2][5] epuizare, cinism, senzația de ineficiență [1][4] tristețe, iritabilitate sau gol; pierderea plăcerii [9]
Cât ține de la o întâmplare scurtă la o presiune repetată [2] se instalează după stres cronic [1] cel puțin două săptămâni, aproape zilnic [9]
Ce o întreține cerințe care depășesc capacitatea de a le face față [3] volum, control, recompensă, comunitate, echitate, valori [4] factori sociali, psihologici și biologici, în combinație [9]
Statut reacție obișnuită [2][5] în afara afecțiunilor medicale, după OMS [1] afecțiune medicală, cu tratament eficient [9]

Ajută concediul?

Concediul pare soluția evidentă. O meta-analiză din 2009 a adunat 7 studii despre efectele vacanței asupra sănătății și stării de bine, după criterii stricte de calitate [10]. Vacanța a avut un efect pozitiv mic, iar el s-a stins repede după întoarcerea la muncă [10]. Autorii notează că activitățile din vacanță au fost prea puțin studiate ca să se știe ce rol au [10].

Cele 7 studii sunt puține, iar ele au privit vacanța în general, fără să urmărească separat oamenii cu burnout. În lectura noastră, rezultatul se potrivește cu modelul celor șase zone: dacă după concediu munca are același volum, același control și aceleași conflicte de valori, odihna ține puțin [4][10].

Când oboseala nu mai trece și începe să se întindă dincolo de muncă, are sens să vorbești cu un medic sau cu un psiholog clinician ori psihoterapeut atestat [2]. Cum îl găsești e descris în Când informația nu mai ajunge. Dacă apar gânduri de a-ți face rău, sună la 112 oricând; linia antisuicid 0800 801 200 e gratuită și răspunde vineri, sâmbătă și duminică, între 19:00 și 07:00 [12].

Ce să citești mai departe